Cum sa nu iubim toamna? Cand vezi fiecare copac impodobit cu frunze galbene, superbe, aurii, rosiatice si caramizii, parca traiesti si tu fericirea si mandria lui! Vesmantul lor mi se pare de-a dreptul genial! Intotdeauna am iubit fiecare anotimp in parte, deoarece toate au cva special. Rar ti-e dat sa vezi o frumusete de covor de frunze sau o comoara de foc!
Si sa ne jucam in frunze... Este starea de agonie a naturii, mai are putin si, la venirea iernii, isi pierde viata.... Dar cum sa nu te bucuri vazand-o cat de mandra sta astfel, asteptand? Si Ea stie ca va renaste! E demna de respectul nostru, cei ce niciodata nu vom invia! Ea insa e nonsalanta... Mie imi da curaj.
Sunt mandra sa traiesc aceste momente de vis, urmarind cu ochii sclipitori ai copilului de alta data cum sunt invaluita de o ploaie de frunze. Le vad cazand gratioase, duse de vant, si inima imi bate mai tare. E toamna din nou, si niciodata de-a lungul vremii, o toamna nu va fi ca cealalta.
Sa invatam sa iubim toamna, Natura, caci ea detine puterea. Ea va renaste, oferindu-ne bucuria ei!
Trix D.
